//
citești...
Uncategorized

Pentru ce vin bibliotecarii traineri la Conferință?

Au fost odată, ca niciodată, niște bibliotecari, oameni frumoși și buni, pe care soarta a dorit neapărat să-i „întâlnească”. S-au întâlnit, s-au văzut, s-au plăcut, s-au „jucat” frumos împreuna! De atunci, sunt „legați” unii de alții cu niște fire nevăzute, lungi și elastice (Timișoara – Deva – Cluj – Suceava – Arad – Dolj – Gorj …….. – Brăila) care-i țin și-i aduna împreuna mereu!

Acum o luna de zile colega mea de la bibliotecă a ținut cursul de Povestiri digitale din cadrul Proiectului Silver Stories. Am decis să particip și eu la curs mai mult din curiozitate, nefiind familiara cu programele folosite …. însă surpriza!!! Mi-am dat seama ca ceea ce am învățat în zilele de curs îmi folosește în proiectele derulate de biblioteca. Mi-ar plăcea să aflu cum s-a desfășurat cursul în alte biblioteci, să împărtășesc impresiile mele cu alți colegi și mi-ar plăcea să particip pentru ca am tot auzit de aceasta conferința.

Nu poţi cumpăra fericirea – multe lucruri pe care ţi le doreşti pot fi scumpe sau nu. În realitate, lucrurile care îţi aduc satisfacţie sunt gratuite – dragoste, zâmbete, pasiuni, fericire mafia…. adică GLT.

Îmi doresc să particip la această Conferință deoarece mi-ar plăcea foarte mult să aflu cum s-au desfășurat cursurile de Povestiri Digitale la bibliotecile din toata țara și cum au reușit bibliotecarii să dezvolte aceste cursuri. La biblioteca noastră ele au fost foarte bine primite și ne dorim ca pe parcursul  verii  ele să fie dezvoltate și cu elevii din județ. Noi am desfășurat cursuri atât la Bibliotecă, cat și în județ, la alte biblioteci și scoli. Acest curs ne-a ajutat să câștigam unele proiecte pentru a putea cumpăra aparatura necesara pentru o  bună desfășurare a Povestirilor Digitale. Cu siguranță că la această Conferință vom afla lucruri noi și foarte interesante care ne vor ajuta pe viitor.

Am descoperit magia povestirilor digitale lucrând cu adulții, copiii, seniorii. Uimirea și încântarea acestora în momentul în care și-au văzut amintirile, experiențele transpuse în filmulețe create chiar de ei, nu pot fi redate în totalitate în cuvinte, ar fi nevoie de… o povestire digitală. Povestirile digitale reprezintă o modalitate inedită de a cunoaște oameni și experiențe, de a le descoperi fațete ascunse, poate, la prima vedere, de a împărtăși fragmente de viață și suflet cu ceilalți. Având în vedere aceste aspecte, Conferința reprezintă o oportunitate extraordinară de a face schimb de experiență cu alte persoane „contaminate” și ele cu acest „virus” al povestirilor digitale.

Povestea începe pentru mine chiar cu începutul lui Silver Stories în Biblionet, participând alături de câțiva colegi la un training în UK și apoi redactând, împreuna cu ei, o prima versiune a unui manual de povestiri digitale customizate. Mai apoi am făcut un pas înapoi, pentru a mă focaliza mai mult pe munca de coordonare și a celorlalte activități în care am fost implicat. Acum cred ca e timpul să reînnod aceasta poveste a povestirilor digitale, iar aceasta să joace un rol important printre activitățile pe care le desfășor acum și în viitor.

De când mă știu mi-au plăcut poveștile. La început doar auzite, apoi și imagini amestecate cu cuvinte. Și când am mai crescu s-au adăugat și mișcările. Am redescoperit toate aceste elemente din universul poveștilor de pe vremea copilăriei îngemănate într-un concept nou: cel al povestirilor digitale. Cred că participarea la această Conferință este o ocazie excelentă de a aprofunda conceptul și de a învăța unii de la alții cum putem folosi cât mai creativ și cât mai aplicat pentru întreaga comunitate.

Pentru că… nepoțica în vârstă de doi ani a colegei noastre, nepoțica locuind în București, știa că venind la Târgu-Jiu, atunci când bunica o ia în brațe merge la Bibliotecă…  Pentru că voluntarii, în special elevi de liceu, vin cu drag la bibliotecă… Pentru că seniorii, voluntari și cursanți, răspund cu bucurie la fiecare invitație din partea bibliotecii… Pentru că am văzut cum biblioteca devine din ce în ce mai interesantă pentru tot mai multe persoane… Pentru că bibliotecarii se implică în tot mai multe proiecte și-i pot implica și pe ceilalți în viața comunității… Pentru că mi-am găsit locul aici și acum nu pot concepe că aș putea fi în altă parte… Pentru că… povestea merge mai departe…

A început într-o banală zi de vară, când, plecând pentru asigurarea suportului tehnic, am reușit să colaborez cu voluntarii și să mă implic în realizarea unor povestiri digitale interesante.  Contactul cu participanții, imaginația debordantă, sinceritatea de care au dat dovadă mă fac să îmi doresc continuarea în acest proiect, unde afli atâtea și atâtea povești din viața fiecăruia. Și cum fiecare om are propria lui poveste, veselă sau tristă, participarea alături de ei nu poate decât să-ți îmbogățească sufletul și să-ți umple viața de trăiri.

Povestea noastră începe ca toate poveștile cu a fost odată: Izabela, Nicu, Corina , Adriana,  Cosmin, Mihaela și Dumitru porniți cu toții să descoperim o experiență Silver Stories, tocmai în Portugalia la Porto.  Am pornit spre cea mai vestică țară a continentului  într-o  duminică înainte de răsăritul soarelui  și am aterizat pe malul râului Duro sub soarele blând al după amiezii. Fiecare avea în minte o anume imagine despre Portugalia, inspirați de istorie și cultură, rădăcinile latine comune,  muzica fado, vinul de Porto, sau chiar  performanțele sportive.  Traversăm în câteva ore continentul european Și.. .. iată-ne în Aeroportul din Porto. Povestea continua.

Încă de la anunțul de participare la cursul Digitales de la Londra din 2011, am simțit că va fi o provocare. Abia așteptam să particip și să învăț cum se face o poveste digitală. Surpriza a fost mare atunci când am reușit, la rândul meu să văd prima mea poveste digitală. Au urmat apoi povestirile digitale realizate de cursanții mei la cursurile din bibliotecă, atât cu bibliotecari, cât și cu adulți de diferite categorii, precum și reprezentanți ai ONG-urilor. Acestea pot schimba în bine viața unor persoane din grupuri vulnerabile.  Aceasta experiență merită împărtășită și colegilor noștri traineri, pentru că noi bibliotecarii suntem datori să aducem fericire celor pe care îi servim. Primii pași spre fericire încep la Conferința trainerilor la care vreau să particip.

A fost o data o bibliotecară cu o fire timidă dar devotata muncii de bibliotecar, cu copii în primul rând. Din întâmplare a aflat de ,,Biblionet,, și a aplicat pentru biblioteca unde lucra. Biblioteca nu a intrat în prima rundă, dar bibliotecara noastră nu s-a dat bătută și a aplicat la următoarea rundă și a reușit.  Bibliotecara a participat la 45 de ani la primul ei interviu și a reușit  să ajungă trainer în proiectul  ,,Biblionet  lumea în biblioteca mea”.  Mulțumesc lui Nicu Zegheanu că a avut încredere în  mine. Bibliotecara, a avut curaj și datorită experienței căpătată din cursurile livrate către alte bibliotecare din comune, pentru copii, pentru seniori, mi s-a îndeplinit visul  de a reuși la facultate în domeniu.  După 27 de ani  am devenit studentă, apoi am  făcut și masterul. Biblionet mi-a schimbat viața. Prin atelierele regionale și conferințele trainerilor la care am participat, viața mea s-a schimbat foarte mult. De la fiecare  întâlnire am plecat cu multe idei, experiențe, cunoștințe noi și mi-am făcut mulți prieteni. Tot ce am aflat, am învățat le-am aplicat și le aplic în activitățile mele cu copii, adulți, pensionari.  Bibliotecara timidă încet încet a dispărut și am devenit o bibliotecară cu multă ambiție, creativitate, idei și sigură de mine. Abia aștept să  aflu lucruri noi din  Conferința din iunie și să le pot aplica în biblioteca mea. Mulțumesc  tuturor! MULTUMESC BIBLIONET!

De ce doresc să particip? De la toate conferințele la care am participat până acum am învățat câte ceva, m-am îmbogățit cu metode noi  în training, am ”furat” din ideile colegilor. Reîntâlnirea cu colegii din training a fost mereu o sursă de inspirație. Energia și puterea lor de muncă, poveștile de succes  motivându-mă să dau tot ce pot din mine. Conferințele ne ajută să facem schimb de experiență, să aflăm ce se mai întâmplă în bibliotecile din țară, să reîntâlnim prieteni  vechi, să ne facem prieteni noi și să ne întoarcem acasă plini de cunoștințe noi și dornici de a le pune în practică.

Este foarte interesant să lucrezi cu copii. Cei care stau aproape de lumea copilăriei sunt mai plini de viață și de energie. Copilăria este o experiență uimitoare, plină de farmec și de entuziasm. O lume magică după care, fiecare dintre noi tânjește. Cine spune că nu mai vrea să fie niciodată copil, nu este sincer.

Este o „întâlnire” speciala  pentru noi trainerii … pentru că am ocazia să interacționez cu oameni deosebiți de la care pot învață lucruri noi, interesante, incitante. „Nimeni, niciodată nu şi-a finalizat ucenicia.” – Goethe

A fost odată ca niciodată o fetiță vorbăreață tare. Mereu inventa povești și își ruga pe părinții să îi spună tot felul de povestioare, dar nu orice fel de povești, ci unele inventate de ei. O plictiseau poveștile clasice pe care le tot auzea la școală și pe care le tot citise. Cu timpul, fetița  se transformă într-o adolescentă frumoasă, dar cu capul în nori, cum o descriau toți cei care o cunoșteau, care încă mai credea  în povești cu final fericit. Oricât de rea a fost uneori viața cu ea, oricâte piedici ar fi întâlnit, tânăra fată era sigură că oamenii sunt buni și poveștile frumoase nu sunt doar simple invenții. Devenind de acum femeie, auzea tot mai des reproșuri de genul : ,,Nu mai visa! ,, sau ,,Poveștile nu țin de foame!,, sau ,,Feți Frumoși nu există!,,. Ea însă nu s-a abătut nici o clipă de la idealurile ei, visând, zâmbind, trăind. Într-o zi, tânăra femeie a ajuns să lucreze într-un proiect de poveste, unde a întâlnit oameni minunați, oameni așa cum visase mereu. Abia acum a înțeles că nu era singură. Mai existau mulți asemenea visători, cărora le plac poveștile, dar doar acum au avut șansa să se întâlnească. Da! E vorba despre mine și minunata mea experiență din proiectul Silver Stories, unde am înțeles că orice om are o poveste și orice poveste merită spusă și toate acestea vreau să le împărtășesc la rândul meu, în cadrul conferinței, cu toți ceilalți colegi din țară.

De ce îmi doresc să particip la conferință? O întrebare nici grea, dar nici ușoara! Cum să va spun! Particip pentru că în primul rând îmi plac poveștile! Și pentru mine a fi bibliotecar trainer și membru în  Grupul de Lucru pe Training e  … ca o poveste! O poveste a cărui personaj sunt de ceva vreme, o poveste pe care o trăiesc din tot sufletul alături de oameni frumoși! O poveste care mișca suflete și schimba destine

Poveștile digitale sunt o metoda moderna de învățare interactiva prin care poți să prezinți un subiect, o poveste sau un personaj. Vreau să aflu ce exemple de povesti au pregătit colegii din țara în  urma cursurilor susținute recent în  cadrul proiectului Siver Stories.

A fost o dată ca niciodată un bibliotecar harnic, amabil și eficient. Și acel bibliotecar muncea de dimineața până seara, ba uneori chiar și-n somn pentru binele bibliotecii și-al comunității. Și se dădea de trei ori peste cap nu doar ca s-audă ultima bârfă, ci ca să țină aproape de mediul academic și profesional. Și bibliotecarul nostru … Bibliotecarul nostru … Neah, n-are rost. Povestea asta ați auzit-o deja de prea multe ori. În plus, conține atât de multe elemente de fantasy încât nu mai e poveste, e curată balivernă. Așa că nu despre bibliotecarul-minune am să vorbesc eu, ci despre utilizatorii-miracol pe care i-am avut eu în cariera mea și care merită să le fie promovată povestea prin intermediul povestirilor digitale.  Și, ca să nu depășesc 250 de cuvinte, l-am ales doar pe Efim Șalin: un bătrân de 79 de ani, născut în Basarabia, între războaie, care, în 2008, a hotărât să se mute definitiv din Republica Moldova, în România, în Iași. Urmărit de frica revenirii definitive la putere a comuniștilor, domnul Efim Șalin a solicitat cetățenia română pentru el, soție și cei doi băieți ai săi, cu familiile lor. Însă, dintre toți, doar el a obținut-o, beneficiind de faptul că a fost născut, în perioada interbelică, pe teritoriul României Mari. Ceilalți au rămas. Prima dată când l-am cunoscut, cânta de unul singur la muzicuță, în fața Bibliotecii, de ziceai că-i nebun.  Apoi… Apoi, mi-e teamă că nu mai am spațiu, așa că selectați-mă pe mine și vă povestesc eu.

De curând, am participat la un training de povesti digitale, în cadrul proiectului „Agora culturala@Biblioteca Ta”, prilej cu care am învățat să realizez un film. De un real interes ar fi participarea la aceasta conferință pentru schimb de experiență.

Începutul colaborării cu Fundația Irex  în anul 2010 a reprezentat pentru mine o gură de oxigen neașteptată, dar și foarte, foarte multe emoții înaintea începerii fiecărui sesiuni de formare fie cu bibliotecarii din județul Tulcea, fie cu  utilizatorii bibliotecii, în special seniori. De atunci au trecut 4 ani, am participat ca formator la zeci de cursuri cu seniorii, 3 cursuri de povestiri digitale, multe alte cursuri cu bibliotecarii și 4 conferințe ale bibliotecarilor traineri. Fiecare conferință a reprezentat pentru mine o sumă de povești interesante ale unor oameni, o sumă de exemple de bune practici din bibliotecile publice și un motiv să merg mai departe.

In urma cu câțiva ani, intr-o primăvara, am fost cooptata în  grupul bibliotecarilor-traineri. După ce am obținut atestatul de formator, am avut (la început cu emoții) ocazia să predau cursuri colegilor bibliotecari. Apoi s-a dat sfoara în  oraș despre cursurile gratuite de inițiere în utilizarea calculatorului și a Internetului destinate seniorilor. Ei au fost foarte interesați de aceste cursuri, copleșindu-ne cu numărul mare de înscrieri; așadar a trebuit să-i împărțim pe grupe, deși toți erau dornici să înceapă cat mai repede. Majoritatea dintre ei doreau să poată să țină legătura cat mai ușor cu persoane din familie sau cu prieteni aflați la distantă. Am observat că înafara de a-și însuși informațiile noastre, în pauze erau bucuroși să socializeze, pentru mulți dintre ei singurătatea fiind o problema. Câțiva au avut plăcerea de a ne împărtăși povesti despre hobby-urile lor ori despre diferite momente din viața, care ar putea probabil deveni – cu ajutorul lor – subiecte ale unor povestiri digitale interesante. Din feed-back-ul dat de seniori, dar și din plăcerea și bucuria care li se citea pe chipuri la începutul fiecărei zi de curs, pot să spun ca am avut satisfacții. Așadar, ar fi foarte bine să continuam și să putem dezvolta oferte de training interesante pentru comunitate, cu ajutorul noilor metodologii.

Un eveniment profesional de excepție! Bibliotecari, idei, experiențe, noi servicii de biblioteca, viziuni… Chintesența reinventării profesionale! Mulțumesc organizatorilor pentru invitație!

Particip pentru ca Poveștile digitale fac parte din viața și profesia mea. Îmi doresc să învățat din experiență celorlalți și să pot duce povestea mai departe.

Anunțuri

Despre crina90

bibliotecar - trainer / biblioteca judeteana "c. sturdza" bacau

Discuție

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Arhive

Categorii

Blog Stats

  • 41,306 hits
Mai 2015
L M M M V S D
« Iul   Iun »
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031
%d blogeri au apreciat asta: